top of page

Anxietatea socială

Jerry Seinfeld despre teama de a vorbi în public 

Cu toți simțim “emoții” sau “fluturi în stomac” în situațiile în care performanța ne este evaluată, la un interviu de angajare sau când trebuie să susținem o lucrare în față unei audiențe. Ni se poate întâmplă să fim mai reținuți și mai atenți la felul în care ne prezentăm când întâlnim persoane noi sau persoane pe care le admirăm și am dori să le facem o primă impresie cât mai plăcută. O oarecare anxietate în astfel de contexte este normală și probabil că fiecare dintre noi a simțit-o.

Însă oamenii cu anxietate socială nu resimt doar o oarecare teamă, ci o frică intensă sau chiar spaimă în majoritatea situațiilor sociale. Manifestă o teamă excesiva față de posibilitatea de a fi evaluat negativ de către ceilalți, le este teamă că ceilați să nu îi considere lipsiți de inteligență, inadecvați sau incompetenți.

  

 Ei cred că atrag atenția celor din jur în situații sociale și se tem că ar putea face greșeli în public care îi vor pune într-o postură jenantă, determinându-i pe ceilați să își facă o părere proastă despre ei. Ajung astfel să aibă sentimente de jenă, umilință, sau rușine.

 Multe lucruri care pot părea banale, cum ar fi mâncatul la un restaurant, pot fi un adevărat chin pentru persoanele cu anxietate socială. Gândiți-va cum v-ați simți dacă toată lumea v-ar urmări când ați mânca - ar observă felul în care folosiți tacâmurile, felul în care duceți mâncarea la gură, felul în care mestecați, înghițiți și desigur, v-ar critică aspru fiecare gest sau greșeală. Probabil că nu v-ați simți foarte confortabil. Așa se poate simți o persoană cu anxietate socială, ca și cum ar fi în lumina reflectoarelor. Poate fi atât de atentă la fiecare mișcare pe care o face, la fiecare modificare fiziologică pe care o percepe și poate consideră că cea mai mică greșeală sau cel mai mic semn al anxietății va fi observat și sancționat de către cei din jur. 

  

 Chiar și atunci când ceilalți îi lăuda sau le fac un compliment, ei se pot simți copleșiți de această atenție pe care o primesc și se pot simți foarte inconfortabil. 

  

 Într-o situație socială, anxietatea poate escalada în așa măsură încât să ia formă unui atac de panică. Alteori se întâmplă ca persoanele cu fobie socială să aibă un atac de panică doar când anticipează sau retrăiesc o situație socială. Drept urmare poate să apară o teamă secundară, teama de a suferi un atac de panică.  Gândul că ar putea avea toate simptomele fiziologice din atacul de panică - transpirații, palpitații, tremor, senzație de greață, amețeală sau leșin - este greu de suportat și induce o anxietate puternică. Atacul de panică este văzut ca pierderea controlului asupra corpului și a reacțiilor emoționale a“ mai ales asupra anxietății. Presupune vulnerabilitate în fața altora. Apăsați pe săgeată pentru informații despre atacul de panică. 

  

 Persoanele care suferă de anxietate socială își dau seamă că frica lor este exagerată. Nu știu însă cum să își mențină anxietatea sub control, așa că de cele mai multe ori pur și simplu evită situațiile sociale. Anxietatea fiind atât de intensă, ei își doresc doar să fugă, să scape din situație, chiar dacă sunt conștienți că evitarea nu este în beneficiul lor. Ei își doresc să aibă curajul să vorbească cu ceilalți, și-ar dori mai mulți prieteni și relații mai strânse oamenii, însă frică îi paralizează în încercările lor. 

 

Anxietatea nu este prezentă doar în situațiile sociale, ea le anticipează și apoi le urmează. Doar gândul că urmează un eveniment social poate crea o anxietate puternică, cu zile sau chiar săptămâni înaintea acestuia. Persoana își va aduce aminte de experiențele trecute negative, în care a simțit rușine, umilință și jenă. Se concentrează excesiv și exclusiv pe aspectele negative ale situațiilor trecute, se va gândi la cât de inadecvată a fost în acele situații și cât de critici au fost ceilalți la adresa sa (chiar dacă lucrurile nu au fost așa în realitate). Persoana se îngrijorează tot mai mult, anxietatea devine tot mai intensă și este foarte probabil să evite un eveniment social pentru a nu trăi din nou această experiență percepută că fiind umilitoare. 

Psiholog Cristina Șandru

 

bottom of page