Având în vedere frica intensă trăită, tendința naturală este de a încerca împiedicarea unui nou atac. Se stabilesc foarte repede niște asocieri mentale între anumite activități sau locuri și atacurile de panică. Dacă, de exemplu, primul atac de panică a avut loc într-o sală de cinema, aceasta va fi evitată pe viitor pentru a reduce posibilitatea ca atacul se repete. Frica însă se generalizează foarte repede și în timp tot mai multe situații vor fi asociate cu posibilitatea declanșării unui atac de panică, și implicit vor fi evitate. Dacă inițial se evită sălile de cinema, ulterior se evită și alte spații întunecate sau aglomerate a“ ex. săli de teatru, mall-uri, supermarketuri.

        Persoanele cu atacuri de panică au tendința de a evita resturantele, mall-urile, călătoriile cu metroul,autobuzul sau trenul, șofatul, situațiile în care sunt singuri acasă sau departe de casă, plimbarea pe stradă singuri. Această evitare se referă în special la situațiile în care fuga ar fi dificilă (sau jenantă) sau în care este puțin probabil să se primească ajutor în cazul în care apar simptomele unui atac de panică. În încercarea de a își controla panica, oamenii își restrâng activitățile tot mai mult și își creează o “zonă de siguranță”. În același scop, ei pot dezvolta o rutină zilnică - urmarea unei anumite rute pentru a ajunge la serviciu, mersul la cumpărături doar în compania unei anumite persoane, păstrare unui medicament în geantă sau în mașină, etc. Pe termen lung această rutină este contraproductivă pentru că menține starea de anxietate.  În cazuri extreme, persoanele pot reduce complet contactul cu exteriorul rămânând izolate în casă - lucrând de acasă, făcând cumpărături online, etc.